 Ieremia, capitol 20
- Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie Ón Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.
- Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat Ón temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, Ón Casa Domnului.
- Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: ÑDomnul nu te mai numeşte Paşhurî (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).
- Căci aşa vorbeşte Domnul: ÑIată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda Ón m‚inile Ómpăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
- Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile Ómpăraţilor lui Iuda le voi da Ón m‚inile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
- Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc Ón casa ta, veţi merge la Babilon Ón robie; acolo vei muri şi acolo vei fi Óngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai prorocit minciuni.î
- M-ai Ónduplecat, Doamne, şi m-am lăsat Ónduplecat; ai fost mai tare dec‚t mine Óşi m-ai biruit! Œn fiecare zi sunt o pricină de r‚s, toată lumea şi bate joc de mine.
- Căci ori de c‚te ori vorbesc, trebuie să strig: ÑSilnicie şi apăsare!î Aşa Ónc‚t cuv‚ntul Domnului Ómi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
- Dacă zic: ÑNu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi Ón Numele Lui!î iată că Ón inima mea este ca un foc mistuitor, Ónchis Ón oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
- Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte Ómprejur. ñ ÑŒnvinuiţi-lî, strigă ei; Ñhaidem să-l Ónvinuim!î Toţi cei ce trăiau Ón pace cu mine, p‚ndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ÑPoate că se va lăsa prins, vom pune m‚na pe el, şi ne vom răzbuna pe el!î
- Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o veşnică ruşine, care nu se va uita!
- Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care Óncerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta Ómpotriva lor! Căci Ţie Ómi Óncredinţez pricina.
- C‚ntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din m‚na celor răi.î
- Blestemată să fie ziua c‚nd m-am născut! Ziua Ón care m-a născut mama, să nu fie binecuv‚ntată!
- Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ÑŢi s-a născut un copil de parte bărbăteascăî, şi l-a umplut de bucurie cu ea!
- Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
- De ce n-am fost omor‚t Ón p‚ntecele mamei, ca să-mi fi fost ea morm‚ntul meu!î De ce n-a rămas ea veşnic Ónsărcinată cu mine?
- Pentru ce am ieşit din p‚ntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele Ón ruşine?
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia